Pauză cu parfum de amintiri în Verona

În drum spre Rosolina Mare am făcut un popas mai lung (cam o ora jumătate) în Verona – un oraș care nu mai are secrete pentru noi
L-am explorat în lung și-n lat în vacanțele anilor trecuți, de la balconul Julietei până la podurile peste Adige, de la romanticele străduțe înguste până la serile magice din Arena di Verona, unde am trăit concerte de neuitat (pe vremea când Leo încă nu exista în familia noastră).
De data aceasta nu a fost despre descoperiri noi, ci despre bucuria sinceră de a reveni într-un loc drag.

Am parcat în fața Porta Nuova și ne-am plimbat relaxați prin Piazza Bra, în jurul Arenei, ca și cum ne-am fi întors acasă pentru o scurtă vizită.

🌞 Căldura a fost pe măsură – în jur de 32°C – dar n-a lipsit răsfățul unei felii de pizza savuroase, al unui pahar de cola rece, al unui Hugo proaspăt și bineînțeles al espresso-ului care completează orice oprire italiană.
Cu energia reînnoită și zâmbetul pe buze ne-am urcat din nou în mașină, pregătiți să pornim spre țărmul Mării Adriatice, acolo unde timpul capătă gust de sare, soare și miros de nisip încins. 🌊
Verona va rămâne mereu un popas al inimii noastre. ❤️

Dimineață de poveste, spre Verona

Am pornit la drum dis-de-dimineață, pe întunericul liniștit al orașului adormit—era 4:30 când am ieșit din casă, cu emoții și entuziasm în bagaj. Pe măsură ce kilometrii se așterneau în urmă, cerul începea să se lumineze, iar primele raze ale răsăritului ne-au prins printre culmile Alpilor.
Peisajul era pur și simplu magic—valurile de ceață care dansau peste vârfuri, liniștea tăcută a munților și soarele care urca încet, colorând cerul în nuanțe de aur și roz. Am simțit că suntem într-o poveste care abia începe, cu Verona la orizont ca următoarea filă.
Urmează aventurile noastre—drumul abia a început.

Din litere în kanji: Călătoria numelui tău spre Japonia imaginară

Zilele trecute, în timp ce „răsfoiam” Facebook-ul, am dat peste o postare intitulată „Scrie numele tău în japoneză” — un joc simpatic în care fiecărei litere din alfabet îi corespunde o silabă japoneză. E simplu, creativ și chiar amuzant: un mic exercițiu de imaginație lingvistică, cu un strop de Zen. Circulă mai multe astfel de „coduri alfabetice”, iar după regulile fiecăruia, îți poți transforma numele într-o versiune stilizată japoneză. Nu e o traducere reală, desigur, dar e fascinant să descoperi cum sună numele tău „japonezizat”. (sursa foto: @misuunderstand1)
Numele meu a ieșit Mikashirinkuto. Fetele mele sunt: Adela – Katekutaka și Raluca – Shikatadomika. Sunt absolut fabuloase aceste versiuni! 🎴 Sună ca niște personaje dintr-un anime de aventură sau ca membrii unei trupe pop japoneze: Mikashirinkuto – voce, Katekutaka – chitară electrică și Shikatadomika – shamisen electric, probabil cea cu stilul rebel. 😄
Chiar dacă știam că totul e doar o fantezie, n-am rezistat. Curiozitatea a câștigat, așa că am intrat în joc și am mers mai departe. Folosindu-mă de câteva liste cu cele mai comune caractere kanji — de pe greelane.com, ro.wikipedia.org și yubrain.com — am descompus fonetic aceste nume-imaginare, le-am analizat și le-am dat o tentă simbolică, inspirată din semnificațiile obișnuite din cultura japoneză.

Pentru Mikashirinkuto:

Mi (美) – frumusețe
Ka (花) – floare
Shi (志) – voință, aspirație
Rin (凛) – demnitate, grație rece
Ku (空) – cer, spațiu
To (翔) – a zbura, a plana
În interpretare poetică, „Mikashirinkuto” ar putea însemna „floarea frumoasă cu voință demnă ce plutește liber în cer”. Sună ca o eroină dintr-o legendă japoneză sau o stea pop cu o aură misterioasă și elegantă.
Pentru Katekutaka:

Ka (花) – floare
Te (手) – mână, acțiune
Ku (空) – cer, spațiu
Ta (太) – mare, puternic
Ka (香) – parfum, esență
„Katekutaka” ar putea însemna „mâna care atinge cerul cu forța unei flori parfumate”. O prezență delicată, dar puternică, ce îmbină grația cu acțiunea — ca o artistă care transformă aerul în muzică.
Pentru Shikatadomika:

Shi (志) – voință, aspirație
Ka (佳) – frumos, rafinat
Ta (多) – mult, abundență
Do (道) – cale, drum
Mi (美) – frumusețe
Ka (火) – foc, pasiune
„Shikatadomika” ar putea însemna „voința nobilă ce urmează un drum al pasiunii și al frumuseții.”. O fire intensă, cu un drum propriu, care arde cu sens și stil — o artistă rebelă, cu foc în privire și poezie în gesturi.

M-am jucat, m-am amuzat și recunosc, m-am lăsat purtată de val. A fost o combinație de curiozitate, imaginație și un pic de copilărie lingvistică. ☺☺☺ Dacă ai chef de o pauză simpatică și vrei să-ți vezi numele cu ochi de anime, îți recomand să încerci și tu. Cine știe ce personaj japonez se ascunde în spatele literelor tale? 

Curcubeul – șoapta culorilor / RIO 27-2025

Curcubeul se naște acolo unde știința atinge miracolul.
Nu este doar un joc al luminii în suspensie, ci o poezie veselă, scrisă între cer și pământ, pe o pânză de aer și speranță.
Fiecare culoare nu e doar o frecvență, ci o vibrație a sufletului – o emoție adormită, o amintire care tresare, o promisiune nerostită, dar simțită.
Curcubeul nu se privește doar cu ochii, ci cu sufletul – cu tot ce am iubit, cu tot ce am pierdut, cu tot ce încă mai visăm.
Roșul arde ca o iubire nerostită, pasională și vie.
Portocaliul e zâmbetul cald al unei dimineți de vară, plin de speranță.
Galbenul dansează ca razele soarelui prin părul cuiva drag.
Verdele e liniștea unei păduri după ploaie, o promisiune de reînnoire.
Albastrul aduce cu el dorul – adânc, infinit, ca marea.
Indigo e taina serii, când gândurile devin mai clare.
Violetul închide curcubeul cu o notă de mister și visare.
Curcubeul apare atunci când lumina se frânge. Tocmai din acea ruptură se naște frumusețea... Poate că și în viață, cele mai limpezi revelații vin abia după ce trecem prin întuneric. Iar când le recunoaștem, înțelegem că speranța n-a fost niciodată pierdută – doar ascunsă, tăcut, în lumină.



Ieri seară, în jurul orei 20, eram în autocar, în drum spre casă, alături de colegii din departament. Ne întorceam din delegație, din Liechtenstein, când am fost surprinși de o scurtă aversă de vară. Ploaia s-a risipit repede, lăsând în urmă un cer care părea pictat. Și atunci, s-a ivit un curcubeu dublu – vibrant, neașteptat, aproape ireal. Am încercat să-l surprind în fotografii, dar viteza autocarului și geamurile ude au făcut totul imposibil.

Fără să vreau, am surprins reflexii interesante, umbre, lumini, contururi a două lumi care se suprapun pentru o poveste... Imaginile nu sunt clare, dar poate că tocmai asta le face speciale – lasă loc imaginației. Poate că adevărata frumusețe nu e în imagine, ci în ce simți când o privești.
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

Bijuteriile curții - Miercurea fără cuvinte 27/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Herald Mesagerul

În fiecare an, pe 8 august, orașul Augsburg devine o inimă deschisă pentru pace. Ziua Păcii este unică în Germania și se celebrează oficial din 1950, dar își are originile cu mult mai devreme.
În 2025, se împlinesc 375 de ani de la semnarea Păcii de la Augsburg, în contextul sfârșitului Războiului de Treizeci de Ani. Acest moment simbolic a fost transformat de-a lungul timpului într-o sărbătoare civică, culturală și profund umană, care aduce laolaltă comunități, religii, generații și perspective diferite.
Sub deviza Frieden riskieren, orașul propune în acest an peste 140 de evenimente desfășurate între 8 mai și 8 august. Festivalul include concerte, spectacole, lecturi, expoziții, tururi ghidate, dezbateri și instalații artistice. Totul cu scopul de a încuraja dialogul, curajul de a gândi diferit și dorința de a trăi împreună în respect și pace. Augsburg devine în aceste luni o scenă deschisă pentru vocea fiecăruia.
Unul dintre cele mai vibrante proiecte din acest an este Herald The Messenger. Această instalație artistică mobilă a fost concepută ca un mesager modern al păcii. Herald călătorește prin oraș și adună gânduri, dorințe, întrebări, mărturii și mesaje scrise de oameni.

Instalația este alcătuită din sute de cutii poștale adevărate. Fiecare poate fi deschisă, golită, umplută. Fiecare cutie ascunde o surpriză și o poveste.
Trec adesea pe lângă unul dintre punctele unde se află Herald și e mereu plin de oameni. Am văzut cum se opresc, citesc, zâmbesc, lasă ceva în urmă, ca și cum ar aprinde o mică scânteie de speranță. 

Într-o zi, am găsit un CD într-una dintre cutiile Herald, cu piesa lui  John Lennon "Imagine"  – un imn al păcii care emoționează de generații. Cineva a lăsat acest gest tăcut, dar puternic, ca o invitație la visare și unitate. Tare m-a emoționat!

Ce poți lăsa sau găsi într-una din cutiile Herald? O scrisoare anonimă, o poezie de dragoste sau de revoltă, o fotografie veche, o floare presată, o rugăciune, un stick cu o melodie, o rețetă de familie cu gust de împăcare. Uneori doar o întrebare, alteori un gând scris de mână care ajunge exact la cel ce avea nevoie de el. Fiecare gest mic devine parte din ceva mare. Eu am lăsat într-o cutie Harald o rețetă de mămăligă, așa cum o făcea bunica. Simplă, dar plină de căldură. "Se servește fierbinte, cu lapte, apoi cu brânză și smântână — o îmbrățișare în trei pași". Pentru mine, e gustul păcii și al apartenenței. Poate că cineva o va găsi și se va bucura.
Herald nu este doar o lucrare artistică. Este un spațiu viu de întâlnire, un loc unde mesajele nu se pierd, ci se înmulțesc și se transformă. Este dovada că oamenii încă vor să asculte și să se lase ascultați. Că pacea nu e un concept abstract, ci un exercițiu cotidian de empatie, curaj și conexiune.

---

PS: Știați că Bavaria este landul german cu cele mai multe sărbători legale? În plus, Augsburg are o zi liberă în plus față de restul regiunii: 8 august, cunoscută ca „Ziua Păcii” (Friedensfest). Este o zi liberă pentru toți cei care lucrează în Augsburg, indiferent unde locuiesc.Ironia face că eu locuiesc în Augsburg, dar lucrez în alt oraș — așa că pentru mine, 8 august va fi o zi lucrătoare. 😅