Puritate - Reflexii in oglinda 22/2025

 🌿🌧️✨Aerul tremură sub atingerea ploii, iar frunzele crude își deschid sufletul către cer. Prospețimea lor e atât de intensă, încât pare să respire, să se dizolve în lumină, să devină parte din șoapta ploii. Picăturile cad liniștit, alunecă pe suprafața frunzelor desenând reflexii lichide, oglinzi efemere în care cerul își caută chipul.
Pe trotuarul umed, ploaia desenează contururi tremurătoare, unde umbrele pomilor se împletesc cu strălucirea apei ca un vis topit în realitate. Fiecare strop e un fragment de lumină, o amintire risipită între cer și pământ, pură, trecătoare, dar atât de vie.
În această liniște udă, verdele crud pulsează. Pare să se renască sub ploaie, să se curețe, să respire. Reflexiile se destramă și se nasc din nou, într-un ciclu infinit de lumină și apă. Totul e puritate, transparență, echilibru. 

În această clipă suspendată, nimic nu mai există în afară de ploaie, verde crud și liniștea profundă a unui pământ care ascultă cerul.

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel: